România are nevoie de un Consilier Prezidențial pentru Tehnologie Digitală

O sugestie publică pentru o funcție strategică, în logica unei Președinției moderne

„Veți crea, veți avea; nu veți crea, nu veți fi!”

— Octav Onicescu, matematician, membru al Academiei Române

Preambul

Într-o analiză proprie a sistemului educațional românesc din perspectiva dobândirii competenței digitale – una dintre cele opt competențe-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, conform cadrului european – se conturează un sistem cu funcționare inegală și profund nesatisfăcătoare în raport cu standardele europene de alfabetizare digitală.

Învățământul primar, gimnazial și liceal reflectă o realitate fragmentată, cu dezechilibre structurale și decalaje cronice:

🔹 Primar (clasa pregătitoare – clasa a IV-a): Nu există nicio programă oficială publică pentru Informatică sau Tehnologia Informației și Comunicațiilor (TIC). Activitățile sunt opționale, dispersate și depind exclusiv de inițiative locale.

🔹 Gimnaziu (clasele V–VIII): Există o programă oficială pentru TIC, relativ modernă, dar densă, amestecată tematic și dificil de adaptat nivelului real al elevilor.

🔹 Liceu (clasele IX–XII): Programele și manualele sunt învechite – ultimele ediții datează din 2004 – iar conținutul lor este, în multe cazuri, în decalaj față de realitatea tehnologică actuală.

Acolo unde există curriculum, lipsesc frecvent profesorii specializați, laboratoarele funcționale și conexiunile de bază. În acest context, când România este creditată cu 8% din Produsul Intern Brut (PIB) provenit din sectorul TIC, această performanță se datorează în proporție covârșitoare inițiativei private, pasiunii elevilor și implicării părinților, în timp ce doar 25% poate fi atribuit sistemului public de educație.

Dezechilibrul dintre resursele private și incoerența politicilor publice ridică întrebarea: cum poate statul român să ofere direcție într-o eră digitală, dacă nu are o viziune articulată, unificatoare și predictibilă?

În acest context, au fost formulate apeluri publice consistente în alte domenii strategice:

🔹 Într-un articol din Adevărul, Oana Geambașu a solicitat Președintelui asumarea unei viziuni strategice asupra reformei sănătății publice.

🔹 Peste 70 de organizații și experți au cerut înființarea unei funcții de consilier prezidențial pentru politici climatice și tranziție verde.

În aceeași logică a responsabilității și echilibrului instituțional, sugerez public: Președintele României să analizeze oportunitatea instituirii funcției de Consilier Prezidențial pentru Tehnologie Digitală – esențială pentru orientarea strategică a statului în era digitală.

De ce acum?

România se află într-un moment critic al reformei digitale: tehnologia trebuie integrată coerent în toate sectoarele publice.

• Lipsa unui Chief Information Officer (CIO) la nivelul Guvernului României cu autoritate reală blochează coordonarea reformelor digitale: atât finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), cât și din celelalte bugete.

• Țara ocupă penultimul loc în Digital Economy and Society Index (DESI), semnalând o întârziere structurală față de media Uniunii Europene.

• Fragmentarea inițiativelor digitale între administrația centrală, ministere și autorități locale împiedică construirea unei infrastructuri publice digitale coerente.

• Fără o poziție prezidențială dedicată, România nu are o voce clară în dosarele europene majore: Artificial Intelligence Act (AI Act), Electronic Identification, Authentication and Trust Services (eIDAS), Network and Information Security Directive (NIS2), Cloud suveran și Data Governance Act (DGA).

Rolul și justificarea funcției

Consilierul Prezidențial pentru Tehnologie Digitală ar putea deveni:

• omul în care să aveți încredere în tot ceea ce înseamnă provocare digitală;

• o voce autorizată în integrarea tehnologiei în educație, administrație și sănătate, în toate aspectele vieții sociale;

• o legătură competentă cu ecosistemul tehnologic global, european și național;

• un reper strategic pentru reflecția asupra securității cibernetice, protecției datelor și suveranității digitale;

• un factor de coerență interinstituțională, facilitând convergența între ministere, agenții și autorități locale;

• un garant al continuității strategice, menținând direcția digitală indiferent de ciclurile politice.

Ce nu este această funcție

• Nu este un director IT al Președinției.

• Nu este o extensie a Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării.

• Nu este un instrument de PR politic sau imagine.

Este posibilă instituțional? Da.

Funcția poate fi creată printr-o reorganizare internă a Administrației Prezidențiale, fără lege specială sau bugete noi.

Implica doar viziune și asumare prezidențială, fără atribuții executive suplimentare.

Modele europene comparabile

Strategia Digital Decade 2030 a Comisiei Europene solicită implicarea directă a liderilor de stat în guvernanța digitală.

• Franța: consilieri tehnici la Palatul Élysée modelează reglementările privind AI și cloud-ul de încredere.

• Germania: Președinția federală susține dezbateri despre democrație algoritmică și educație digitală.

• Italia: cooperare între Președinție și Agenția pentru Italia Digitală (AGID).

• Polonia: structură consultativă prezidențială pentru proiecte strategice digitale și securitate cibernetică.

România nu are o astfel de funcție. Această absență nu reprezintă doar o lacună, ci o vulnerabilitate.

În loc de încheiere

„A prevedea este a te pregăti.”

— Henri Poincaré, matematician și filosof francez

Un Consilier Prezidențial pentru Tehnologie Digitală nu este un moft. Este o nevoie imperativă.

Domnule Președinte, vă sugerez cu încredere și stimă să analizați această idee.